Mausoleele Vrancei sunt un pios omagiu, o mărturie dăltuită în piatră, menită să dăinuiască pe aceste locuri spre slava și veșnica pomenire a celor care și-au jertfit viața în luptele din 1917.
Participarea României la Primul război mondial a adus, după 1917, Vrancea, spațiu românesc dintre Siret și crestele din preajma curburii Carpaților Răsăriteni, descris de Iorga ca „o imagine în mic a României Mari”, în centrul atenției lumii prin dramaticul, eroicul și sublimul efort al Armatei Române, etalat în încleștarea cu un dușman ce urmărea ștergerea României de pe harta Europei.
Atunci, în numele și pentru libertatea țării, pentru îndeplinirea sacrului drept de reîntregire a neamului, la Soveja și Câmpuri, la Panciu și Străoane, la Muncelu și Varnița, la Mărăști, la Doaga și Mărășești, mii de soldați și ofițeri, prinși în hora de foc și moarte a bătăliilor crâncene, au frământat cu sângele și sudoarea lor lutul țării, ridicând pe aliniamentul Zboina Neagră — Valea Siretului stavilă de netrecut în fața dușmanului, în ciuda faptului că la finele anului 1916 Focșani căzuse sub ocupația germană.
Vrancea era scindată la momentul respectiv în două părți administrative. Una cu o prefectură la Focșani avea în subordine 50 de comune aflate sub ocupația germană, iar o alta la Sascut, ce administra cele 30 de comune neocupate de trupele inamice.
Condensând pe câmpiile Vrancei întregul timp al devenirii noastre cuprins între trecut și viitor, eroismul ostașilor români a culminat cu victoria obținută pe câmpiile Mărășeștilor la 6 august 1917, „ce a pregătit fără tăgadă” , spunea istoricul ieșean Vasile Russu, terenul pentru realizarea României Mari. De atunci, din vara plină de speranță a anului 1917, tot ce înseamnă luptă, dârzenie, curaj, înălțare deasupra suferințelor, uitare de sine, avânt și sacrificiu suprem în numele patriei este cuprins în Vrancea, ținut al jertfei și biruinței neamului românesc, catalizator al energiilor ce au condus la Marea Unire din 1 Decembrie 1918.
În ‘Bătălia Moldovei’, cum a fost numită de istorici, victoria armatei române a salvat România de la un dezastru militar. Zeci de mii de soldați români, cărora li s-au adăugat, venind din Franța, 277 ofițeri de infanterie, cavalerie și artilerie, 88 medici, farmaciști și veterinari, 37 piloți și observatori, patru ofițeri de marină, opt ofițeri de intervenții speciale și 1.150 de grade inferioare și soldați specializați în diverse meserii, trupe coordonate de generalul Mathias Berthelot, s-au sacrificat pentru ca România să nu fie ocupată de armatele germane.
După doi ani de război pustiitor în Europa, perioadă în care s-a aflat în stare de neutralitate, la 14 august 1916, România intră în războiul drept și sfânt al întregirii, al împlinirii aspirațiilor naționale, legitime și multiseculare ale poporului.
După ce o primă ofensivă a armatei române dincolo de Carpați, primită cu entuziasm și bucurie de locuitorii Transilvaniei, reușise, trupele române ajungând în în apropierea Sibiului, oștirea a fost nevoită să se retragă, dar cu eforturi eroice, militarii români au reușit să stabilizeze frontul pe aliamentul Carpaților Răsăriteni, cursul inferior al râurilor Putna și Siret.
Doar Moldova rămăsese liberă, iar Vrancea, unde se stabilizase linia frontului, se constituia în tăria și speranța neamului românesc.
În această situație, noile planuri de atac ale dușmanului vizau străpungerea „porții Moldovei” pe la Mărășești spre Siret și deschiderea drumului spre Iași, zdrobirea armatei și desființarea statului român.
La îndemnul mareșalului Alexandru Averescu adresat militarilor prin care le spunea că „a sosit momentul mult așteptat de toată suflarea omenească” să fie reluată „lupta pentru a răsturna zăgazul dincolo de care se aud gemetele părinților, fraților, copiilor sub stăpânirea vrăjmașului hrăpăreț”, răspunsul armatei române a venit cu o forță de neașteptată, uluitoare pentru adversari.
Sub deviza „Pe aici nu se trece „, decretată de generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I-a Română, în august 1917, la Mărășești și împrejurimi, ostașii români au făcut „să se întunece visurile de cucerire ușoară a patriei”, iar eroismul lor a „cutremurat lumea”, după cum spunea, la rândul său, Alexandru Averescu, stăvilind ofensiva dușmană și transformând bătălia într-o strălucitoare victorie.
Armata I-a Română și comandantul ei, Eremia Grigorescu, s-au acoperit de o glorie eternă.
În șirul lungilor, dureroaselor și sfâșietoarelor zile și nopți ale bătăliei numele Mărășești, Doaga , Străjescu, Moara Albă, Moara Roșie, pădurea Răzoare rămân înscrise cu litere de foc și sânge în istoria României, dar pe firmamentul bătăliei strălucește, însă, ziua de 6 august 1917. „A fost prima adevărată și deplină victorie românească”, scria Nicolae Iorga.
Atunci, în fața colosului militar german, pornit la atac în 6 valuri succesive pe direcția Răzoare — Mărăști, s-a așezat Divizia 13 infanterie condusă de generalul Ion Popescu. Celelalte sectoare au fost apărate de diviziile 9, 10 și 14. Luciditatea, curajul, abnegația, desăvârșita experiență și pregătire militară a generalului Eremia Grigorescu au avut un rol decisiv în succesul inițial al rezistenței și, apoi, în transformarea luptei într-o mare victorie.
Constantin Kirițescu scria că „bătălia de la Mărășești, așezată la cotitura fatală a desfășurării războiului, rămâne un episod strălucitor, o probă de capacitate a șefilor, dar și calităților de bravură și energie ale soldatului român, de exemplu elocvent pentru putința lui de adaptare și perfecționare”.
După dezastrul campaniei din 1916, după laborioasa operă de refacere din primăvara anului 1917, luptele de la Mărășești constituie dovada vitalității și energie nestinse a poporului român.
Pe câmpurile de luptă al Mărășeștilor și-au jertfit viața 610 de ofițeri și peste 26.800 de soldați și gradați. Pamfil Șeicaru aducea acestora, pe câmpia de la Mărășești „o smerită închinare”.
„La Mărășești, sufletul românesc a renăscut și s-a înălțat spre culmile gloriei. La Mărășești, brațul ostașului român a fost întârit de superioritatea conștiințelor care n-au prețuit viața decât atât cât ea a servit idealurile pentru care lupta: libertatea și unitatea patriei și neamului românesc”, spune istoricul vrâncean Dumitru Huțanu.
Generalul în rezervă Nicolae Zanfir a declarat, la rândul său, pentru AGERPRES că „eroii neamului care au luptat la Mărășești ori Mărăști s-au încleștat de pământul scump al patriei, spulberând, astfel iluziile Germaniei de a înfrânge și desființa România ca stat”.
Alături de ostași, locuitorii Vrancei au luat parte activă la lupta ce se dădea. Mișcarea de rezistență, cuprinzând oameni de vârste și ocupații diverse, a îmbrăcat cele mai diverse forme, de la manifestări spontane, răzlețe, până la acțiuni organizate, sabotaje, distrugerea liniilor telefonice, deteriorarea liniilor de cale ferată, incendierea unor obiective militare. Prin acțiunile întreprinse în spatele frontului, cât și direct, pe câmpul de luptă, populația și-a adus contribuția la înfrângerea decisivă a inamicului german.
,,Rezistența eroică a armatei române și locuitorilor Vrancei a salvat statul român. Astăzi pronunțăm cu ușurință cuvântul război, dar, de fapt, este un cuvânt care înfricoșează, exprimă durere. Războiul a adus moarte, lacrimi și jale, victime nevinovate, exoduri masive de populație, distrugeri materiale uriașe. Dar în timpul luptelor grele, ostașul român a trecut peste durere fizică și sufletească, s-a zbătut privind cu mult curaj moartea, sfâșiat de gloanțe și schije de obuz, dar și de dorul de familie, punând mai presus de orice ființa țării din care făcea parte” , a subliniat, la rândul său, colonelul Gheorghe Rogoz, președintele Asociației Veteranilor de Război Vrancea.
Un număr de 1419 eroi din satele Vrancei, între care Vasile Chilian, Toma Costea, Stefanache Săcăluș, Dumitrache Pantazică, au murit în vara anului 1917.
Eroilor Neamului, cinstindu-le faptele și osemintele, ca semn al recunoștinței și veșnicei aduceri aminte, le-au fost înălțate, mausoleele de la Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani, „temple ale eroismului și jertfei în numele unui sfânt ideal național, temple de închinare și venerație, simboluri ale trăiniciei și continuității în veacuri a neamului născut între Carpați și Marea Neagră”, spune Lelia Pavel, cercetător în istorie din Vrancea.
În capul listei celor aproape 40 de edificii memoriale se află Mausoleul de la Mărășești, construcție austeră, viguroasă ca un turn de cetate, pe al cărui frontispiciu se află înscrise cuvintele „Întru Slava Eroilor Neamului” și apar indicate numele localităților unde s-au purtat principalele bătălii de pe frontul românesc în primul război mondial.
Inițiativa construirii Mausoleului Eroilor de la Mărășești aparține Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române și a fost lansată la Congresul desfășurat pe 8 iunie 1919, la Sala Senatului din București. În acest scop s-a constituit un comitet format din trei mari personalități ale vremii sub președinția Principesei Alexandrina Gr. Cantacuzino.
La 8 octombrie 1919, în cadrul unei ceremonii memorabile, este fixat locul unde urma să fie construit, marcat, conform tradiției, de o cruce de fier adusă de la Mitropolia Moldovei și Sucevei. Pământul pe care s-a înălțat monumentul a fost donat de Grigore Ulise Negopontes.
În anul 1921 a fost organizat un concurs pentru cel mai bun proiect de construcție a mausoleului, competiție câștigată de arhitecții Georgel Cristinel și Constantin Pomponiu, dar, din lipsă de fonduri, proiectul câștigător a fost abandonat. Monumentul a fost ridicat după planurile reînnoite ale arhitectului George Cristinel.
Piatra de temelie a viitorului memorial a fost așezată la 6 august 1923.
În vara anului 1924 a început reînhumarea, în criptele mausoleului, a osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central al mausoleului rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu.
La 27 septembrie 1924 a avut loc o primă solemnitate, a inaugurării criptelor, în prezența reginei Maria și a unor înalte personalități ale timpului. După 12 ani, s-au reluat lucrările de zidire la cupola monumentului, cunoscută sub numele de „Cupola Gloriei”, ale cărei basoreliefuri au fost sculptate de doi mari plasticieni români, Ion Jalea și Corneliu Medrea, în timp ce fresca din interior a fost pictată de Eduard Săulescu.
La 18 octombrie 1938, în prezența regelui Carol al II—lea, a numeroase oficialități și a unei mulțimi impresionante, s-a desfășurat ceremonia inaugurării mausoleului în forma sa actuală.
Mausoleul adăpostește, în cele 154 de cripte individuale și 9 comune, dispuse radial pe 18 coloane, rămășițele pământești a 5.073 de ostași și ofițeri, printre care și cele ale fetiței — erou Măriuca Zaharia. În parcul mausoleului se află mormântul eroului necunoscut, simbol pentru toți cei care au pierit fără urmă pentru patrie, iar în preajmă într-un edificiu mai nou, un muzeu al armelor.
Mausoleul Mărășești, pe poarta căruia trec anual mai bine de 50.000 de vizitatori, va fi primul obiectiv cultural din Vrancea care va avea un audioghid pentru turiștii care îl vizitează, Conducerea Muzeului Județean Vrancea intenționând să achiziționeze un asemenea sistem.
Mausoleul de la Mărăști a fost înălțat în mijlocul locul luptei din perioada 24 iulie — 1 august 1917, după planurile arhitectului Pandele Ștefănescu, din inițiativa Societății Mărăști, care luase ființă încă în anul 1917, în timpul marii bătălii, cu scopul ajutorării orfanilor, iar apoi, glorificării eroilor și refacerii satului.
Monumentul, a cărui piatră fundamentală s-a pus în ziua de 10 iunie 1928, are o arhitectură deosebită în rândul unor asemenea monumente comemorative, o valoroasă sculptură exterioară, iar în interior se află un zid format din oseminte ale celor căzuți pe câmpul de luptă.
Pe fațadă sunt 15 plăci de marmură cu numele a 1.700 de eroi, iar statuile de bronz reprezintă chipuri de eroi, dar și vulturi ori lei, simboluri ale curajului. Basoreliefurile sunt opera sculptorului Aurel Bordenache, iar creatorul busturilor, Florin Musta. Subsolul adăpostește sarcofagele mareșalului Alexandru Averescu și genEralilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.
Autoritățile locale din Răcoasa, comuna pe teritoriul cărei se află amplasat Mausoleul de la Mărăști, au în curs de implementare un proiect care vizează amenajarea unui traseu tematic denumit ‘100 de ani de eroism la Mărăști’. Proiectul a fost scos la licitație pe Serviciul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) și are o valoare estimată de 150 de mii de lei, fără TVA. Proiectul constă în montarea unor panouri electronice de marcare/informare și realizarea unui ghid turistic bilingv. Finanțarea este asigurată prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).
„Dezvoltarea activităților turistice în zonă, atât cele cu caracter istoric, cât și de agrement, implicit a numărului de turiști, impun investiții în infrastructură la scară mică, dar absolut necesare pentru promovarea patrimoniului și tradițiilor locale. Am intuit aceste oportunități pentru comună și vrem să le concretizăm pentru a crește numărul de turșiti, durata și fidelizarea lor, dar și pentru a scutura „praful” de pe amonirea unor vremuri și fapte ce au asigurat continuitatea și unitatea României „, a declarat pentru AGERPRES primarul comunei Răcoasa, Vladimir Păun.
Din iarna 1916 — 1917, Soveja s-a aflat sub ocupația germană până pe 26 iulie când, urmare a victoriei armatei române la Mărăști, reintră în administrația românească. Pe 3 august, generalul Alexandru Averescu organizează un parastas pentru odihna sovejenilor căzuți în lupte, la care a fost prezent și viitorul rege al României, Carol al II-lea.
Mausoleul de la Soveja a fost construit între anii 1923 — 1928, la inițiativa Societății „Mormintele Eroilor”. Osuarul adăpostește rămășițele pământești a 2.000 de ostași neidentificați, iar în 800 de cripte se află cele ale unor militari a căror identitate este cunoscută.
Realizarea edificiului a început în anul 1922, după planul unui arhitect italian, dar cel care a condus lucrările și a dat viață proiectului a fost George Cristinel. Construcția, ridicată după tăierea taluzului unui început de pantă, formează prin arhitectura sa, prin semnificația simbolică, o fațadă maiestuoasă a intrării în stațiunea Soveja. După un șir de trepte de piatră, se ajunge într-un rond zidit din granit, aleea de intrare se desparte în două, înconjurând o peluză de iarbă și flori (în sezonul cald). În dreapta și stânga, două tunuri, trofee din glorioasele lupte, străjuiesc fixate pe socluri de piatră adusă de pe muntele din preajma localității. Urcând mai multe trepte, se ajunge la construcția propriu-zisă: cu fața spre versanții Răchitiș și Cocoșilă, având în spate Zboina, monumentul pare a aduna în jurul său spațiile din care s-au strâns eroii pentru odihna veșnică.
Mausoleul este un dom de formă circulară, având în exterior contraforți de piatră și un fronton de marmură pe care sunt săpate, în caractere mari, în dreapta și stânga, inscripțiile „Ostași ce ați căzut pentru țară, viteji ai credinței, soldați oriunde-n morminte voi stați, să vă fie țărâna ușoară”, respectiv „Cei ce căzut-au pentru țară pe lanul câmpului bogat, jertfind o întreagă primăvară nu au murit, ci au înviat”.
În spatele Mausoleului se află o casă-muzeu ce cuprinde o panoplie cu arme folosite în lupte, hărți și planuri de operațiuni, statuete, facsimile din presa vremii, precum și alte documente de război. Deși nu are dimensiunile celor de la Mărășești și Mărăști, Mausoleul de la Soveja impune prin poziția și cadrul natural. Maiestuoasa încremenire în bolte, cripte și lespezi, i-a inspirat pe poeții Adrian Păunescu și Nicolae Stoian, care i-au închinat versuri rostite la fiecare comemorare anuală ce are lor în luna august.
Mausoleul de la Focșani, a patra „citadelă” a memoriei evenimentelor din vara anului 1917 din zona Vrancei, a fost construit pe parcursul anului 1927, după planurile arhitectului Ștefan Balosin, la inițiativa Societății „Mormintele Eroilor”. Fondurile au fost asigurate din donații publice, cele mai cunoscute fiind ale familiilor Negropontes și Dragalina.
În cele trei cripte sunt adăpostite osemintele a 1.700 de eroi necunoscuți căzuți în primul război mondial. Mormintele sunt organizate pe zonele unde au fost descoperiți ostașii: Panciu, Focșani, Nănești.
Pentru conservarea acestor mărturii peste veacuri ale vitejiei și eroismului ostașilor români, Consiliul Județean Vrancea, la inițiativa președintelui acestei instituții, Marian Oprișan, a inițiat, în anul 2007, proiectul „Drumul de glorie al Armatei Române în Primul Război Mondial”.
În valoare de aproximativ 7 milioane euro — finanțare europeană, națională și județeană — acesta viza, pe lângă lucrările de reabilitare și reamenajare a mausoleelor de la Mărășești, Mărăști, Soveja și Focșani, introducerea acestora într-un circuit turistic împreună cu alte monumente istorice și religioase aflate pe traseul ‘Drumului de glorie’: Focșani, Mărășești, Panciu, Străoane, Varnița, Mărăști și Soveja. Totodată, s-a avut în vedere dotarea cu aparatură modernă, sistem de sonorizare, control video, sisteme moderne de iluminat, antiefracție și de ventilare — climatizare a muzeelor de la Mărășești și Soveja, precum și amenajarea unor puncte de informare și parcări la toate cele patru situri de arhitectură cu semnificație istorică.
„Vrancea este un ținut încărcat de istorie, care merită să aibă obiective și monumente în stare bună, care să arate generațiilor viitoare cum înaintașii noștri au luptat pentru independență, libertate, pentru unitate națională. Anul 1917, căruia îi sunt dedicate cele patru mausolee vrâncene, unice în țară prin natura construcției, dar și prin zonele unde sunt amplasate, constituie un corolar al acestor jertfe eroice în care și-au pierdut viața mai bine de 1.400 de vrânceni. Acest proiect potențează interesul și oferă condiții de vizualizarea modernă pentru evenimentele istorice petrecute în timpul primului război mondial, din Zboina Neagră și până la Valea Siretului”, a declarat pentru AGERPRES Marian Oprișan.
Prin același proiect, finalizat în octombrie 2013, s-au introdus într-un circuit turistic cu tentă istorică Monumentul eroilor pănceni căzuți în timpul primului război mondial, Cimitirul ostașilor germani căzuți în timpul primului război mondial, aflat în apropierea orașului Panciu, monumentul Ecaterinei Teodoroiu de la Străoane, Monumentul frăției de arme româno-franceze 1916-1919 de la Varnița și Cimitirul ostașilor germani din Soveja.
Președintele CJ Vrancea a precizat, totodată, pentru AGERPRES, că a început demersurile necesare pentru includerea mausoleelor vrâncene în patrimoniul UNESCO. Oprișan a explicat că Mausoleul Mărășești și zona de luptă din jurul său au intrat în vizorul departamentului Meuse din Franța care vrea să propună intrarea în patrimoniul mondial al UNESCO a câmpurilor de bătălie de la Verdun, Isonzo și Mărășești.
De altfel, pentru atenția acordată mausoleelor, Marian Oprișan a primit o medalie și o diplomă din partea UNESCO, pentru proiectul ‘Drumul de glorie al armatei române în Primul Război Mondial’.
Dumitru Bahamat, directorul firmei românești cărei i s-a încredințat reabilitarea mausoleelor vrâncene, afirmă că „lucrările erau absolut necesare deoarece, dacă nu se intervenea urgent, puteau fi afectate grav”. „Au fost lucrări dificile, cu multe probleme datorită mai ales infiltrațiilor de apă și igrasiei”, a precizat acesta.
Fostul ambasador al Franței în România, Philippe Gustin, a felicitat autoritățile județene din Vrancea pentru modul în care a fost realizată reabilitarea mausoleelor din Vrancea. După ce a vizitat, anul trecut, județul, diplomatul se declara „interesat de posibilitatea dezvoltării turismului memorial”.
„Toate eforturile desfășurate în Vrancea pentru a dezvolta un turism memorial ne interesează foarte mult și cred că putem să lucrăm împreună în perspectiva evocării, în perioada 2014 — 2018, a centenarului evenimentelor din primul război mondial, care vor mobiliza multă populație din întreaga lume, inclusiv din România și Franța. Faptul că în Vrancea trupele române au luptat alături de militari francezi într-unul din cele mai încleștate episoade al războiului, va determina o amplificare a turismului memorial către 2017. Județul Vrancea va fi, în mod cert, printre cele vizitate de francezi în ceea ce numim turism memorial. Autoritățile vrâncene au realizat în ultimii ani un important program de valorificare a locurilor amintind de primul război mondial și sunt fericit să văd rezultatul acestui efort”, a precizat diplomatul francez.
„De aici, de la Mărășești, să audă prietenii francezi că nu i-am uitat. Aproape două mii de soldați francezi au căzut în lupte atunci. Soldații francezi au spus atunci că au două patrii, prima este Franța, iar a doua este România”, i-a spus ambasadorului francez, generalul în rezervă Petre Nichita.
Pe câmpiile din Vrancea s-au aflat, sub comanda generalului Mathias Berthelot, aproape 2.000 de militari francezi
În fiecare an, pe data de 6 august, autoritățile vrâncene organizează ample manifestări în cadrul cărora sunt comemorați eroii căzuți în primul război mondial pe câmpiile și în pădurile Vrancei.
Vicepremierul Gabriel Oprea spunea, la manifestările din acest an, că „provocarea zilelor noastre este să înțelegem și noi acest lucru, iar existența mausoleelor din zona Vrancei facilitează acest demers de redescoperire a acelei conștiințe naționale care a mobilizat generații și generații de români, de a căuta în sufletul nostru acel adevăr simplu care a clădit această țară, regăsirea nu doar ca indivizi, ci, mai ales, ca popor”.
Prezent la redeschiderea Mausoleului de la Mărășești, în august 2012, premierul Victor Ponta a apreciat efortul făcut de administrația județeană pentru reabilitarea mausoleelor.
„Sunt de acord să organizăm manifestări naționale, în 2017, la împlinirea a 100 de ani de la bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Dacă nu era 1917, nu am fi avut Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”, a precizat premierul.
În județul Vrancea, alte aproximativ 140 de monumente, instalate în cimitire ori în zone publice, amintesc despre eroismul și eroii cutremurătoarelor lupte pentru menținerea existenței României. Anual, în organizarea autorităților locale și a organizațiilor veteranilor de război au loc ceremonii comemorative. Autoritățile vrâncene vorbesc despre un flux de peste 200.000 de turiști anual, din țară și din străinătate, dovadă a interesului pentru acestea.
„În anul 1917, când se împlinește un veac de la eroicele evenimente, autoritățile vrâncene se așteaptă ca peste o jumătate de milion de vizitatori să treacă porțile monumentelor vrâncene. Ne pregătim de pe acum pentru a derula un proiect de amploare ce include, pe lângă manifestări științifice, vernisaje de expoziții fotodocumentare, plastice, de carte și primirea unor vizitatori din lumea largă”, spune Traian Negulescu, directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național a județului Vrancea.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.